Cum se întocmeşte un testament şi cum pot să îl înregistrez ?
Ultima actualizare: 10/1/2012
Legea estonă cunoaşte următoarele tipuri de testamente, printre altele: testament autentic certificat de notar (testament legalizat de notar), testament întocmit de testator şi depus la notar (testament legalizat de notar), testament semnat în prezenţa martorilor (testament nelegalizat) şi testament olograf (testament nelegalizat).
Modalităţi de întocmire a diferitelor tipuri de testament:
1. Testament autentic certificat de notar – notarul va certifica un testament pe care l-a întocmit conform dispoziţiei testamentare a testatorului sau pe care testatorul i l-a înaintat în vederea certificării. Testatorul semnează testamentul în prezenţa notarului.
2. Testament depus – testatorul poate întocmi un testament notarial prin depunerea dispoziţiei sale testamentare la notar, într-un plic sigilat, şi confirmând notarului că testamentul este al său.
3. Testament semnat în prezenţa martorilor – testatorul poate întocmi un testament nelegalizat pe care îl va semna în prezenţa a cel puţin doi martori cu capacitate juridică activă, în care acesta precizează data şi anul întocmirii testamentului. Toţi martorii vor fi prezenţi în acelaşi timp la semnarea testamentului.
4. Testament olograf – testatorul poate întocmi un testament nelegalizat, scriindu-l de la început până la sfârşit personal, de mână, şi indicând data şi anul întocmirii. Testamentul va fi semnat doar de către testator.
Este important de ştiut că un testament nelegalizat îşi pierde valabilitatea în cazul în care au trecut şase luni de la data întocmirii acestuia, iar testatorul este încă în viaţă. În acest caz, testatorul trebuie să întocmească un testament nou. În schimb, testamentele legalizate la notar nu au valabilitate limitată. Testatorul poate păstra el însuşi testamentul nelegalizat sau îl poate încredinţa unei alte persoane pentru a-l păstra în siguranţă.
Informaţiile despre testamente sunt înscrise în registrul succesiunilor. Datele sunt înregistrate în funcţie de două reguli:
1. După legalizarea la notar a unui testament sau după încredinţarea spre depunere sau retragerea depunerii acestuia, notarul are obligaţia de a depune o declaraţie la registrul succesiunilor.
2. Înregistrările privind testamentele nelegalizate, modificarea sau revocarea lor se efectuează pe baza declaraţiilor testatorilor sau declaraţiilor persoanelor cărora testatorul le-a încredinţat testamentul în vederea păstrării în siguranţă.
Aşadar, înregistrarea unui testament legalizat la notar este obligatorie, însă înregistrarea unui testament nelegalizat este opţională.
Într-o situaţie de tip transfrontalier, un testament este valabil, în principiu, în Estonia în cazul în care corespunde legislaţiei ţării în care a fost redactat testamentul. Convenţia de la Haga din 1961 privind conflictele de legi referitoare la forma dispoziţiilor testamentare se aplică formei testamentului.
Informatii privind pastrarea, inregistrarea si cautarea unui testament sunt disponibile si pe website-ul Asociatiei Retelei Europene a Registrelor de Testamente (ARERT/ENRWA ) in cadrul sectiunii “Pagina Informativa”.
